Dreptul la concediul de odihna este, dupa cum bine stim, o garantie adresata oricarui salariat.
Acest drept nu se poate cesiona, nu poate fi limitat sau obiectul renuntarii din partea angajatului.
Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective de munca aplicabile. (Legea nr. 12/2015)
Durata minima a concediului de odihna pentru un contract de munca cu timp partial de 4 ore pe zi respectiv 20 de ore pe saptamana este de 20 de zile lucratoare, durata efectiva este cea negociata de parti si inregistrata in contractul individual de munca si nu poate fi mai mica de 20 de zile lucratoare.
Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca, conform prevederilor art. 145 din Codul Muncii.
Atunci cand salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
In situatia in care salariatul nu solicita concediu de odihna in perioada de preaviz, suntem obligati sa ii acordam perioada de preaviz si la incetarea contractului de munca compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat.
Cererile de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie inaintate angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei de formare profesionala.
Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
Concediul de odihna poate fi intrerupt, atunci cand salariatul solicita acest lucru, daca are motive obiective.

Tags:

Lasă un răspuns